Neamțul care a construit România. El e omul care ne-a pus țara, la propriu, pe hartă
La începutul anului 1866, când principele Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a coborât de pe vas la Turnu-Severin, el pășea pe un teritoriu care părea, la propriu, la capătul lumii. Principatele dunărene, formate doar câțiva ani înainte prin efortul unor tineri intelectuali români și sprijinite de marile puteri occidentale, erau un ținut uitat de Dumnezeu — un spațiu suspendat între Epoca Primitivă și Evul Mediu.
Nu exista nimic în acea țară și totul trebuia construit de la zero. Corupția endemică și sărăcia adâncă îi îngrozeau pe străinii care ajungeau aici, iar perspectiva unei schimbări părea un vis îndepărtat. Însă tocmai în această realitate dură avea să înceapă o transformare epocală.
Domnia lui Carol I, arhitectul statului român modern
În acest context dificil, a intrat în scenă Carol I, primul rege al României, omul care, printr-o domnie remarcabilă de 48 de ani, avea să transforme această țară în statul modern pe care îl știm astăzi, scriu cei de la Historia.
Pe parcursul domniei sale, România s-a construit pas cu pas. Căile ferate au început să străbată ținutul, iar rețeaua de drumuri a fost extinsă. Dobrogea a fost colonizată și integrată ca provincie românească, iar țara și-a câștigat independența în 1877-1878 — un moment care a marcat definitiv statutul României pe scena internațională.
România devenea astfel un actor respectat în regiune, iar sistemele publice esențiale, precum cel de învățământ și cel medical, începeau să prindă formă. Prin alternanța politică la putere și o politică externă consecventă, Carol I a pus bazele unui stat modern, capabil să viseze la unirea tuturor românilor din teritoriile controlate la acea vreme de imperii străine.
Familia regală - o elită nouă, devotată țării
Foarte greu de acceptat pentru unii naționaliști este faptul că prima familie regală a României a fost una de adopție, dar profund dedicată. Carol I și regina Elisabeta au creat nu doar statul, ci și o elită nouă, care iubea această țară cu adevărat.
În timp ce Carol I era arhitectul României moderne, regina Elisabeta a fost sufletul cultural al epocii. O femeie extraordinară, care stăpânea șase limbi străine, cânta la pian, scria poezii și sprijinea cu pasiune artiștii români. Ea a fost prima care a tradus poeziile lui Mihai Eminescu în limbi străine și a fost protectoarea lui George Enescu, aducând un suflu european culturii românești.
România a fost pusă, la propriu, pe hartă
Prin munca neobosită a regelui Carol I și implicarea regală în cultură și societate, România a fost pusă, la propriu, pe hartă. În cei aproape cinci decenii de domnie, Carol I a construit cu răbdare instituții solide, o infrastructură vitală și o identitate națională modernă.
Această țară, care părea cândva un colț uitat de lume, a început să pulseze în ritmul Europei civilizate. Carol I nu a fost doar un domnitor străin care a primit o coroană; a fost omul care și-a asumat cu seriozitate și dragoste o națiune întreagă, modelând viitorul ei.
Regina Elisabeta, alături de el, a sădit în sufletul României spiritul cultural, făcând din acest cuplu regal un simbol al renașterii unei națiuni.
