A binedispus generaţii întregi de români cu muzica sa, dar a „mințit” pe toată lumea o viață întreagă. Ce adevăr a ascuns, abia la moartea lui s-a aflat: „Nu voia el să se știe”
A binedispus generații întregi de români cu vocea lui caldă, cu glumele spuse printre versuri și cu farmecul unui veritabil gentleman al scenei. A fost „ambasadorul muzicii de petrecere”, idolul bunicilor noștri și, pentru mulți, un simbol viu al unei epoci în care muzica românească era sinonimă cu rafinamentul. Dar Gică Petrescu, în ciuda luminii în care a trăit, a dus cu el în mormânt un mare secret. Un adevăr despre care nu a vorbit aproape niciodată, nici măcar cu cei apropiați.
Regretatul artist s-a stins din viață în iunie 2006, la venerabila vârstă de 91 de ani, însă puțini știau că aceasta era, de fapt, vârsta lui reală. De-a lungul vieții, Gică Petrescu a ales să-și ascundă vârsta cu obstinație, mergând până într-acolo încât, potrivit actriței Camelia Mitoșeru, deținea două pașapoarte, unul dintre ele falsificat, cu o dată de naștere „cosmetizată”.
„Mergea în turnee cu două pașapoarte. Cel fals era cel pe care ni-l arăta nouă. Nu voia să știm câți ani are. Avea obsesia asta. Abia când l-am dus la cimitir și am văzut anii trecuți pe cruce am realizat cât de bătrân era de fapt”, a povestit Camelia Mitoșeru, conform Kanal D. Discreția sa în privința vârstei nu a fost doar un capriciu artistic, ci un paravan ridicat cu grijă, de-a lungul anilor, pentru a păstra intactă imaginea sa de interpret etern tânăr, mereu pus pe șotii și voie bună.
A debutat în muzică la vârsta de 18 ani
Născut pe 2 aprilie 1915, în București, Gică Petrescu a debutat în muzică la vârsta de 18 ani. În anii ’40 cânta deja în cele mai cunoscute săli de spectacole ale Capitalei — Allhambra, Gioconda, Boema — acompaniat de orchestra „Radu Ghinda”. A fost angajat al Teatrului Savoy și apoi al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, consolidându-și statutul de star al muzicii românești.
Într-o carieră care a traversat peste șapte decenii, Gică Petrescu a înregistrat peste 1.000 de piese, de la romanțe la cântece de petrecere, interpretate cu un farmec aparte și o tehnică impecabilă. Mulți l-au comparat cu Maurice Chevalier sau chiar cu Frank Sinatra, datorită charismei sale și stilului inconfundabil.
Un artist premiat, dar și un om singur
În ciuda gloriei și premiilor — printre care se numără Premiul „Life Time Award” oferit de MTV în 2004 sau distincția „Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” acordată de Radiodifuziune în 2001 — Gică Petrescu și-a trăit ultimele zile în singurătate. După moartea soției sale, scriitoarea Cezarina Moldoveanu, în 1989, artistul nu a mai fost același. Nu au avut copii, iar singura lui rudă apropiată a fost nepoata Cezarinei, Diana, de profesie avocat.
În ciuda durerii și a tăcerii ce s-au așternut peste anii bătrâneții, muzica sa a rămas plină de optimism, de culoare și de umor. Iar secretul pe care l-a păzit cu atâta îndârjire — vârsta sa reală — pare astăzi o dovadă în plus a discreției sale, a dorinței de a fi judecat doar prin prisma artei și nu a cifrelor dintr-un buletin.
Gică Petrescu a murit singur, într-o casă din centrul Bucureștiului, dar a lăsat în urmă o moștenire nemuritoare. Muzica lui continuă să binedispună și astăzi, iar misterul pe care l-a întreținut toată viața nu face decât să-i întărească aura de legendă.
