Miliardara din Epoca de Aur ce a trăit ca o cerșetoare. Purta o rochie pe care o curăța doar în zonele mai murdare, ca să facă economie la săpun
Hetty Green, cunoscută drept „Vrăjitoarea de pe Wall Street”, rămâne una dintre cele mai fascinante figuri din istoria capitalismului american. A reușit performanța de a acumula o avere colosală într-o epocă în care femeile rareori aveau acces la deciziile financiare, dar a ales să trăiască în austeritate extremă. Imaginea ei – îmbrăcată într-o rochie veche, purtată ani la rând, pe care o spăla doar în zonele murdare pentru a economisi săpun – a devenit emblematică pentru felul în care a îmbinat geniul financiar cu o avariție ieșită din comun.
O copilărie în umbra banilor
Născută în 1834 în New Bedford, Massachusetts, Hetty Green a crescut în mijlocul unei familii îmbogățite din industria vânătorii de balene – una dintre cele mai profitabile afaceri americane antebelice. Cu o mamă bolnavă și un tată pragmatic, Hetty a fost crescută ca un băiat, fiind introdusă devreme în universul cifrelor și al valorii capitalului. Până la vârsta de șase ani, deja citea rapoarte financiare, iar la treisprezece ani administra contabilitatea afacerii familiale.
A refuzat să urmeze traseul social al epocii – acela al căsătoriei avantajoase și al pasivității domestice – și a preferat în schimb calea investițiilor bursiere. Banii pe care tatăl i-a oferit pentru rochii i-a plasat în obligațiuni de stat. De acolo a început ascensiunea sa spectaculoasă.
Un contract marital cu clauze neobișnuite
În 1867 s-a căsătorit cu Edward Henry Green, un bancher înstărit, dar a impus o condiție contractuală rar întâlnită pentru vremea respectivă: niciun dolar din averea sa nu urma să ajungă în administrarea soțului. Când afacerile lui Edward au eșuat, Hetty a refuzat să-i acopere datoriile – în ciuda faptului că ea însăși deținea o avere estimată la peste 30 de milioane de dolari. Această decizie a grăbit separarea lor.
Hetty și-a continuat activitatea independent, în ciuda atacurilor constante din partea presei și a bancherilor rivali. A investit cu sânge rece în perioadele de criză economică, cumpărând active la prețuri minime și vânzându-le în vremuri de boom, o strategie pe care o descria laconic: „Cumpără ieftin, vinde scump”.
O viață de miliardară în haine de cerșetoare
Deși era considerată una dintre cele mai bogate persoane din lume, Hetty a dus o viață ce sfida orice normă a bunăstării. Se muta constant dintr-un hotel ieftin în altul, pentru a evita taxele locale. Mânca mâncare ieftină, căuta medicamente gratuite și refuza să aprindă căldura iarna. Rochia ei – o piesă vestimentară devenită simbol – era mereu neagră, veche și rar spălată integral, tocmai pentru a reduce consumul de săpun.
Obsesia pentru economii a fost dusă până la extrem. Povestea conform căreia fiul său, Ned, ar fi fost victima avariției materne – fiind amputat după ce Hetty ar fi refuzat tratamentul medical pentru o rană – a devenit legendă. Deși nu poate fi confirmată cu certitudine, aceasta reflectă percepția publică despre o femeie percepută ca lipsită de empatie, dar lipsită nu și de geniu economic.
Presărată cu mituri, viața lui Hetty Green a fost atât o lecție de disciplină financiară, cât și un studiu de caz al alienării prin excesul de prudență. În ciuda averii sale, estimată la 100 de milioane de dolari la moartea sa în 1916 – echivalentul a aproximativ 3 miliarde de dolari astăzi – Hetty a rămas un personaj controversat.
A fost disprețuită pentru zgârcenia sa, dar respectată pentru inteligența strategică. A fost acuzată că trăia cu obsesii, dar și admirată pentru că a sfidat rolurile de gen impuse epocii sale. A învățat femeile să-și administreze finanțele, a investit contraciclic și a înțeles piața mai bine decât majoritatea contemporanilor săi.
Moștenirea unei femei care nu s-a supus nimănui
Cei doi copii ai săi, Sylvia și Ned, au moștenit averea și, în mare parte, filosofia mamei lor. Într-o epocă a extravaganței și risipirii, Hetty Green a fost o anomalie. Un om care a înțeles valoarea banului până la limita obsesiei. O figură care i-a înfuriat pe mulți, dar a oferit o lecție necruțătoare despre controlul financiar și despre prețul — adesea personal — al independenței.
